Despre mine

Mă numesc Alexandru Chimu. M-am născut pe 17 decembrie 1989, în prima zi a Revoluţiei Române, în Iaşi.

La 6 ani scriam poezii. Nu aveau deloc iz eminescian, dar … poezii 😀

La 8 ani mi-am înfiinţat propria firmă, care activa în domeniul imobiliarelor, vindea şi achiziţiona locuinţe şi terenuri al căror anunţ era publicat în Evenimentul Zilei. Aveam propriul meu curs valutar, emiteam bancnote pentru trei valute (lei, dolari şi mărci). Aveam şi un calculator, făcut din Lego, foi de hârtie şi poze de prin reviste. Care servea şi drept maşină, cu cheie şi schimbător de viteze.

Până la 12 ani, mi-a plăcut să colecţionez. Monede, bancnote, timbre, cărţi vechi, actele înaintaşilor mei, abţibilduri, bănuţi, poze din reviste, chei, chibrituri, lănţişoare, dinţii mei de lapte…

La 14 ani, am citit prima carte de dezvoltare personală, „Puterea extraordinară a subconştientului tău” de Joseph Murphy.

La 16 ani, mă documentam serios despre Istoria Religiilor şi îmi propusesem să citesc toate operele lui Mircea Eliade.

La 17 ani, am văzut pentru prima dată marea și mi-a rămas în suflet.

La 18 ani, am înfiinţat S.C. Enkosoft Company S.R.L., împreună cu Sergiu Hriscu (administratorul firmei) şi Iulian Fundăcescu (prietenul şi colegul meu de bancă din clasa I până la sfârşitul clasei a XII-a). Obiectul principal de activitate al firmei este: realizare soft comandă (software orientat client). Adică, realizare pagini web. De fapt, ne ocupam cu tot ce ţine de o pagină web, de la creare la administrare şi optimizare. Firma încă există, în proprietatea lui Sergiu.

La 18 ani, am văzut Italia și mi-a rămas în inimă. Am trăit ulterior cu visul de a mă reîntoarce în Italia. Mulțumesc, tată!

La 19 ani, am lăsat informatica pentru contabilitate. Urgent, am lăsat și contabilitatea, pentru marketing. Am rămas cu marketingul, deși mă bătea un gând, pe la 20 de ani, să migrez la actorie.

La 20 de ani, am constatat că domeniul dezvoltării personale trebuie legat strâns de cel al Internetului.

Şcolile mele:

  • Şcoala Generală „Costache Conachi” numărul 18, unde am stat două săptămâni;
  • Şcoala Generală „Bogdan Petriceicu Haşdeu” numărul 22, unde am stat din clasa I până la sfârşitul clasei a VIII-a; doamna învăţătoare Cozma Magdalena şi doamna dirigintă Păduraru Adriana mi-au fost ghizi şi mentori în domeniul învăţăturii şi al dezvoltării;
  • Liceul de informatică „Grigore Moisil”, unde timp de patru ani ghid şi mentor în domeniul informaticii şi al dezvoltării (personale, dar mai ales profesionale) mi-a fost doamna dirigintă Cerchez Emanuela;
  • Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, unde am cunoscut bazele marketingului și lupi tineri;

Am dat nume şi voi da mereu, deoarece valoarea mea principală este respectul. Dar nu am idoli, i-am sfărâmat pe toți. Toți suntem oameni simpli, dar speciali, fiecare în felul său. Nimeni nu e mai presus decât altul. Tu nu ai văzut ce-au văzut ochii mei.

La 22 de ani m-am prins că viața mi-o pot planifica doar prin intenții și că există mai multe tipuri de dezvoltare personală: de bun simț, haotică sau nesimțită. Am ales să mă concentrez pe cea de bun simț.

Tot la 22 de ani am primit cea mai puternică palmă peste ochi de la viață (fie vorba între noi, altora li s-ar putea părea o bagatelă, numai că mie mi-a deschis ochii rău de tot) și m-am izbit de propriile mele greșeli și naivități ca de un zid. Anii de învățătură creaseră un filozof rupt de realitate, care avea în cap teorii complicate dar habar nu avea cu ce se mănâncă viața…

La 23 de ani am aflat ce înseamnă să îți câștigi pâinea cu sudoarea frunții, în praf, mizerie și moloz. Unde altundeva decât în Italia viselor mele? O perioadă foarte scurtă dar extraordinar de puternică. A fost una dintre experiențele care mi-au schimbat radical viața și mai ales m-au învățat anumite lucruri despre viață. Cele 8 luni petrecute în Torino, Piemonte sunt echivalente cu restul celor 23 de ani care au trecut anterior. De ce? Pentru că am început să nu îmi mai cuantific viața în realizări, acestea nu determină cu exactitate ce și cine sunt eu. Am început să socotesc viața în experiențe, ele îmi servesc drept jaloane temporale și existențiale. Și multitudinea de experiențe trăite cu ajutorul plecării în Italia valorează pentru mine cât un sfert de secol de viață. Mulțumesc, tată!

La 25 de ani, sunt angajat în mod foarte serios pe drumul care duce către stabilitate, familie, carieră. Am în cap un univers de idei din ce în ce mai bine ordonat și structurat, din ce în ce mai liber de prejudecăți și din când în când mai las și aici, în spațiul virtual, câte o sclipire din acest univers. Mi-am propus, poetic, să descopăr la 25 de ani cu ce pot trăi o viață și ideea asta m-a responsabilizat cumva să devin mult mai stăpân pe universul meu. Evident că sunt conștient de iluzia controlului, dar o accept pentru că ea este fundamentul pe care se poate construi. Un fundament precar și nesigur, căci nu poate fi altfel, dar totuși un fundament.

 

Scriu pentru că am întrebări. Scriu pentru că întrebările creează răspunsurile. Scriu pentru că îmi pasă ce răspunsuri îmi influenţează viaţa. Scriu pentru că viaţa pe Pământ nu ţine la nesfârşit. Scriu pentru a aduce o lumină în viața celor care sunt atinși de aceste texte. Scriu pentru a consemna ideile care îmi marchează viața. Și mai scriu dintr-un motiv. Las poetul să spună de ce:

De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lânga mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.

(C.I.A. – De-aia scriu)

 

 

În prezent, activez la granița dintre Internet Marketing și IT, prin natura activităților zilnice. Preocupările mele literare nu fac obiectul muncii pe care o desfășor, deoarece deocamdată scrisul e un hobby pe care îl practic rar. E ca un pahar bun de vin, băut la ocazii speciale. Și, în plus, încă nu am terminat de citit, deci nu mă pot apuca încă de scris… Vezi aici la ce mă refer.

 

Am parcurs un drum lung și sinuos în dezvoltarea personală, unul pe care am cules tot ce am găsit pe marginea drumului. Multe lucruri au fost inutile sau chiar hârburi, dar a meritat să culeg tot pentru cele câteva lucruri de o valoare inestimabilă pe care le-am păstrat.

 

Așa cum poți observa în poza de mai sus, intru des în starea de Copil, în care sunt deschis și entuziast, un căutător neobosit. Îmi place să privesc artistic viața, chiar dacă mulți dezaprobă acest comportament. Însă pragmatismul e o calitate pe care mi-o cultiv zi de zi, din ce în ce mai bine.

 

Acesta nu este primul meu blog, debutul meu în blogging fiind pe Blogger. Evident, reprezintă un nivel de dezvoltare anterior,însă îmi e drag și astfel arăt că nu uit de unde am plecat. De acolo, dacă e să aleg doar câteva articole deosebite, menţionez articolele despre alter ego, despre „nebunia” domeniului motivaţional, despre a trăi cu şi prin fericire şi despre antreprenori tineri.

 

Deocamdată, asta-i tot. O să revin cu vești noi după ce mai trăiesc oleacă…

Anunțuri

8 răspunsuri la „Despre mine

  1. bravo, o biografie descrisă destul de creativ!

  2. Luca

    ar trebui sa adaugi informatii despre contributia ta la proiectul AVANTAJ LA START unde esti coordonator la departamentele Social Media si Imagine Publica 🙂

    • Multumesc pentru sugestie, Luca 🙂
      Pasul urmator e sa scriu o pagina despre ce fac in prezent, dar m-am luat cu facultatea si activitatile la proiect si nu am mai alocat timp blogului.

  3. inutza13

    o biografie foarte detaliata si cuprinzatoare 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s