Acest articol pornește de la două idei:
1. Dan a postat un comentariu la articolul precedent, despre intenții, în care spune că într-un final toți avem dorințe.
2. Eu am aflat demult, de la Neale Donald Walsch, că nu există decât două emoții în lume: iubirea și teama.
Și astfel s-a născut ideea scrierii acestui articol. Putem presupune, fără a ne înșela prea tare, că oamenii urmăresc să aibă dorințe provenite din iubire și nu din teamă. Dorințele din teamă nasc sentimente și emoții care distrug, care nu sunt benefice pentru noi.
Și cum Dan a spus că toți avem dorințe, într-un final, vreau să îi dau cuvântul lui Khalil Gibran, care a sintetizat în mod minunat legătura dintre iubire și dorințe:
Iubirea nu are altă dorință decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubești și trebuie să ai dorințe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topești și să devii izvor ce susurul în noapte-și cântă;
Să cunoști durerea prea marii duioșii;
Să fii rănit de înțelegerea iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie și bucurându-te,
Să te trezești în zori cu inima înaripată
și să înalți mulțumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihnești la ceasul amiezii și să cugeți la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;
Și apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru cel iubit,
iar pe buze un cântec de laudă.
Ei, cum sună?